marți, 31 mai 2011

Torentele trecutului

   Creionul aluneca repede pe foaia albă, trasand liniile torentului de amintiri ce ivadează involuntar si adesea, întîi mintea, apoi inima, apoi tot trupul. 
   Şuvoaie de otravă cotropesc  fiecare celulă, trupul meu pare paralizat nemaistiind pentru o clipa cum sa facă fata amintirilor trecuteMult prea încercată inima începe sa bată tare, repede, inconsecvent căutînd parcă un colţ unde  sa naufragieze. Este speriată de amintirea unui trecut ce-l voia fericit. Trecutul se transforma în nori de cenuşă ce cerne încet dar sigur praful ce o va face sa uite respiraţia, sa uite ca este încă vie si ca mai poate avea o şansă la fericire.

   Apoi agatata de o bucata de speranta încearcă sa-i facă fata torentului ce revine nemilos. Înoată printre imagini, esenţe si parfumuri cu iz de mosk, trece pe lîngă locuri ştiute doar de ea si de tine. Aluneca luptand sa învingă năvala torentului, dar ...  din depărtare se aude ecoul cuvintelor tale ce şoptesc ademenitor: "cineva te iubeşte si asa va fi mereu", "cine mai are o dragoste ca a noastră?". Dar cuvintele se izbesc violent de o stîncă ascunsă privirii inimii mele ... stînca are voinţă de a-ti sfărîma toate cuvintele ce devin dintr-o data fără valoare în ochii ei, pentru ca ai tradat-o. Ai vorbit despre lucruri pe care le simteai pentru altcineva. Acum ştie mai mult ca oricînd ca trebuia sa se încreada în ce-i dicta vocea interioară - ai grija de mine ... 

   Încet torentul trecutului scade în intensitate, devine un rău, apoi un paraias si uşor seacă, dar ea inima ştie ca mintea îşi va aduce aminte: de tine , de mine, de noi ...
   Trecutul - un timp apus, din care inima si mintea ar trebui sa înveţe. Dacă nu am invatat nimic sau aproape deloc ar trebui sa ştie ca el va veni sub alta forma pana cînd îşi vor fi invatat lecţia ... pana cînd mintea va păzi inima, căci ea şopteşte într-una:  ai grija de mine ...