A iubi ...

   A iubi înseamnă a oferi fără a cere nimic în schimb. Nu mă refer la oferirea unui cadou (poţi face un cadou oricui), ceea ce oferi cînd iubeşti e fericire, fără a aştepta fericire înapoi.

  Pentru a găsi dragostea adevărată, trebuie sa înveţi ca nimeni nu este stăpîn pe nimic - mai cu seama pe sufletul cuiva - totul este o iluzie - si asta este valabil de la lucrurile materiale pana la bunurile spirituale. Prima situaţie ce îţi va trece prin cap e aceea în care tu încerci să iubeşti conform acestei definiţii, iar persoana pe care o faci fericită nu apreciază nimic din ceea ce faci tu. Eşti ne împlinit dar continui să iubeşti. Cine a mai pierdut o data un lucru pe care îl socotea garantat, învaţă pana la urma ca nimic nu-i aparţine. Si dacă nimic nu ne aparţine, mai bine trăim ca si cum astăzi ar fi prima sau ultima zi din viaţa noastră, astfel vom oferi iubirea necondiţionat si vom fi uimiţi sa vedem mai tîrziu cum acesta ne va fi oferită cînd nici nu am mai sperat sa o primim. 

  Iubirea, e înfrîngerea condiţionarii oricărui organism de a lupta pentru supravieţuire. Împotriva persoanei pe care o iubeşti nu vei lupta nici măcar pentru o nevoie atât de înaltă precum fericirea, fără a se pune în discuţie nevoile primordiale.
   Cât timp vei continua să spui te iubesc atunci cînd faptele celuilalt te fac să suferi? Cât de viabilă este o relaţie în care cea mai puternică dar şi ascunsă dorinţă e de a schimba ceva din tine pentru a putea fi compatibil cu celălalt? Ce se întîmplă cînd discuţiile despre diferenţele de concepţie şi mod de viaţă sunt ocolite, iar relaţia continua pe pilot automat? Şi totuşi spui şi simţi că iubeşti...
   Iubeşti, doar atunci cînd nu te mai gândeşti la alte posibilităţi - cum ar fi fost cu ea sau cu el, cum ar fi fost fără nimeni?... Există un moment, în care te eliberezi de toate aceste îndoieli. Devii uşor şi curat, iar o pace înnebunită de fericire îţi învăluie mereu sufletul. Simţi că poţi să-i spui "te iubesc", şi îţi doreşti să i-o spui tot mereu. 

Poate

Poate timpul care trece
Mă va face a te uita
Precum vîntul ce adie
Vei fi călauza mea


Poate însăşi depărtarea
Este sfeşnicul meu bun
Căci mi-e sete de iubirea
Ce s-a rătacit pe drum


Înţelepti am fi pe bune
Dacă am şti sa-învăţăm
Cate-o lecţie de viaţa
Cînd greşim, cînd nu cedăm...

Tu te-întreabă si socoate 
Poate crezi ca e uşor
Sa faci din aceste toate
Doar un subiect de zvon 

Amintiri trecute, iubire blestemata, viitor...

  Cînd n-am mai avut nimic de pierdut, am primit totul. Cînd am încetat sa fiu cine sunt, m-am găsit pe mine însumi. Cînd am cunoscut umilinta chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am înţeles ca eram liberă sa-mi aleg soarta. Nu ştiu dacă sunt bolnavă, dacă relaţia noastră a fost un vis pe care n-am reuşit sa-l înţeleg cat timp a durat. Ştiu ca pot trai fără tine, dar mi-ar place sa te intalnesc din nou pentru a-ti spune ce nu ti-am spus cat am fost împreuna: te iubesc mai mult decît pe mine însumi, cum altfel pot explica renunţarea la tine, cum as spune lumii ca te-am lăsat sa pleci fără sa încerc sa lupt pentru tine? Pentru ca dacă te-as fi oprit nu era sentimentul ce ti-a izvorît din inima, ar fi fost cerinţa mea si atunci cum as fi trăit ştiind ca nu ai ales tu?

  Dacă ti-as putea spune aceste cuvinte, as merge mai departe în pace pentru ca dragostea m-a răscumpărat.

  Iubirea se naşte din naturi diferite, iubirea cîştiga forţa din contradicţii, se pastreaza pin confruntare si transformare. Avem viaţa noastră ce o oferim celuilalt suflet atunci cînd iubim. Dragostea este o forţă sălbatică care naşte în noi fiinţe noi gata de sacrificiul propriilor dorinţe. Cînd încercăm sa o ţinem în frîu, ne distruge; dacă încercăm sa o închidem, ne înrobeaste; cînd încercăm sa o înţelegem, ne tulbură si ne amageste.   

  Vreau sa ştii un lucru: nu am renunţat la tine pentru ca nu te mai iubeam sau pentru ca nu te-as mai fi putut iubi vreodată după tot ce ai făcut si doar pentru ca te iubesc mai mult decît pe mine si vreau ca orice faci sa fie ceea ce decizi ca este bine pentru tine si viitorul tău. Chiar dacă m-ai minţit si mă doare, vei avea veşnic un loc în inima mea, vei sta în locul de unde a plecat bucata de suflet dăruită ţie. As fi putut lupta pentru tine, dar dacă as fi luptat contra ta si ai fi început sa mă dispreţuieşti? Vreau doar sa păstrezi vie imaginea si sentimentele pe care le-ai trăit, atît de vii încît fără cuvinte ochii tai spuneau, fără intimitaţi atingerile tale îşi aveau izvorul în nevoia ta de dragoste necondiţionată, doar tăcerea si braţele noastre îngemănate spuneau mai mult decît orice fraza nerostită....