vineri, 18 noiembrie 2011

... dragoate ... lacrimi ... rani

Dragostea adevărată este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.

Dacă vreun disc magic ar înregistra formînd într-un limbaj clar NĂVALA gandurilor ce se zbuciuma în subconştientul nostru, am fi uimiţi si adesea chiar speriaţi. Framantarea lăuntrică ... e mult prea năvalnică pentru a putea exprima în cuvinte ceea ce se petrece în adancul de nepătruns al fiinţei noastre.
DRAGOSTEA dintre o femeie si un bărbat e un lucru ce se cladeste cu migală, care nu se înaltă decît cu ajutorul nepreţuit al timpului. Fiecare zi petrecută împreună e o nouă cărămidă pusă la temelia TEMPLULUI IUBIRII. Uneori un gest stîngaci, o vorba aruncată aiurea poate face sa se prabuseasca o bucata serioasă de zid. Atunci trebuie s-o iei de la capăt cu RĂBDARE si PERSEVERENTA. Abia cînd ai ajuns spre culmea vieţii, e gata si EDIFICIU.
Omul care IUBEŞTE nu-i decît un biet suflet RĂTĂCITOR. Căci în ochii lui, orice loc unde nu se afla si fiinţa iubită devine o priveliste cenuşie si inconştienţă. Pentru îndrăgostitul solitar, lumea se preschimbă într-un decor de teatru, unde pluteşte un fel de ceaţă, prin care el trece cu o totala indiferenţă. Dacă DRAGOSTEA nu-i este împărtăşită, va trai într-un fel de vis dureros si va arbora tot timpul doua chipuri; unul care va purta pecetea amabilitatii, pe care îl va folosi în contactul zilnic cu semenii; dar acest chip va fi o masca venită sa-l ascundă pe celălalt, pe cel adevărat, pe cel ce se va regăsi cînd va rămîne singur, pe cel ce-i va exprima sentimentele adevărate ... mîhnirea, singuratatea si durerea.

DRAGOSTEA mea murise
Si chinul meu se sfîrşise
Rătăceam pe sub stele
Si vorbeam despre ea, cu ele.
Noaptea era ca un vis nesfîrşit
Încît, fără voie, sa cînt m-am pornit.
Cîntăm ca sa uit c-am iubit,
Cîntăm marea mea bucurie
Ca liberă eram pe vecie,
Dar cîntam cu-atîta iubire si sîrg 
Incat începusem sa PLÎNG

 


joi, 10 noiembrie 2011

Masti pe care le purtam ... cat de mult vorbesc ele despre trecut

   "Logica te duce de la A la B, imaginația te duce peste tot ...  " - Albert Einstein

   Subestimam puterea remarcilor sarcastice care ne-au fost adresate sau pe care le folosim cu falsul scop de a îndrepta, remarci care pot provoca răni profunde într-un suflet inocent de copil care crede tot ce aude pentru ca el nu aer încă experienta necesara pentru a defini ceea ce îl înconjoară. "Fii mai inteligent" (nu sunt suficient de bun), "pe tot ce pui mana strici" (nu mai fac nimic ca sa nu greșesc), "asta mic este cam bleg , cel mare este dezghețat" (nu contez pentru cei din jur decît dacă sunt cel mai bun), "de cînd ai venit pe lume, nu mai am timp de nimic" (stau în calea fericirii celor din jur), "dacă nu faci ce spun eu nu ești copilul meu" (ca sa fiu iubit trebuie sa fac  și sa spun ce vor ceilalți ). Cum vi se pare? La prima vedere poate părea o modalitate de educare, însă pentru un copil mic care nu are valorile formate poate fi înfiorător ... cat de ușor poate răni o remarca ... Aceasta este doar o parte din învățătura pe care o luam cu noi în viata și pe care ne cream experientele ...
    Ai vrut sa dovedești lumii ca ai un suflet mare și ai acționat cum ai știut tu mai bine ... dar ai uitat suflet drag, ca ești singura persoana care își poate alege rolul ... renunță la rolurile în care nu te simți bine și alege ce te reprezinta cu adevărat. Lasa în urma filmul de pana acum dacă nu te mulțumește, regizează-ți propriul film în acord cu ceea ce ești cu adevărat ... nu trebuie sa demonstrezi nimic celor din jurul tău și nici sa-i mulțumești pentru a fi acceptat  ... copilul din tine are nevoie de iubirea ta, nu de alte judecăți ... Nu mai accepta rolul secundare în propriul film ... Nu uita ca puterea care stăpînește universul, viata, sinele, îți pun la dispoziție multe roluri ... apoi ai la dispoziție liberul arbitru, alege rolul preferat ... de aici începe noua ta poveste ... alege cel mai frumos rol ... este dreptul tău, nimeni nu ți-l poate lua ...