sâmbătă, 22 octombrie 2011

Masti sub care joci rolurile din viata ta


Imaginează-ți tot ce ai trăit și trăiești ca pe un film, propriul tău film. Derulează în gînd toate secvenţele filmului și adu-ți aminte toate rolurile pe care le-ai jucat ... Poate atunci cînd am fost mici am jucat rolul unui copil răzvrătit și apoi al adolescentului rebel ...  fiind primele tale roluri poate ai crezut ca astea sunt singurele pe care le poți juca și ca adult ți-ai ales tot tot un rol asemănător crezînd ca nu îţi sta în putere sa alegi altceva ... sau poate un rol de copil temător iar astăzi îţi joci în continuare rolul de adult timid care roşeşte la cel mai mic reproş, care nu poate spune nu celorlalți ... sau poate ai jucat un rol de victimă în prima ta relaţie din adolescenta iar acum îți joci rolurile un funcţie de prima experienţa și acum te simţi folosit, dar nu ai puterea de a spune stop pentru ca ai senzaţia ca nu poți juca vreodată alt rol. Poate azi joci rolul unui părinte critic care exagerat de permisiv   doar pentru ca primele roluri de părinte pe care le-a văzut cînd erai mic, erau jucate de cei prin ochii cărora vedeai lumea atunci. 
   Imaginează-ți ca în toate experienţele tale nu ai făcut decît sa joci nişte roluri ... roluri care se potrivesc sufletului tău sau pe care le simţi ca nefiind ceea ce eşti în realitate ...
   Te-ai gîndit cine ți-a regizat filmul tău, cine ți-a spus spus exact cum trebuie să-ți interpretezi rolul ca sa cîştigi premiul cel mare? Părinţii, destinul, persoanele la cere ai ţinut cîndva? Ai fost forţat sa joci un anume rol sau poate tu ți-ai ales ce ți s-a potrivit cel mai bine  în funcţie de credințele tale limitatoare? Ce te-a determinat sa joci un anumit rol la un moment dat? Cumva credinţa ta ca nu meriți un rol mai bun, sau ca nu poți face mai mult de atît doar pentru ca asta ai auzit despre tine cînd deschideai ochii sa priveşti lumea?  


Tu așează-te deoparte 
Regăsindu-te pe tine
Cînd cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Rece cumpăna-i gîndirii
Înspre clipa ce se schimba
Purtînd masca fericirii
 ...
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-închipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i
...
Căci aceloraşi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesa,
Alte guri, aceeaşi gama
Amăgit atît de-adese
Nu spera și nu ai teamă
Mihai Eminescu - Glossa (fragment)

vineri, 14 octombrie 2011

Noi cei care iubim prea mult -iubim cand nu suntem iubiti II

   Sa aruncam o privire asupra elementelor ce pot sa facă din tine o astfel de persoana. Te poate arunca pe țărmurile unei lumi unde nu mai știi dacă te înțeleg cei din jur, sau tanzesti atît de mult după atenție încît ajungi sa te întrebi dacă ceilalți intuiesc nevoia ta de dragoste.
   Iata cîteva trăiri care duc la un astfel de comportament:
* Provii dintr-o familie unde necesitățile tale emoționale nu au fost satisfăcute
* Pentru ca ai primit prea putina atenție încerci sa umpli golul cu un substitut, oferind protectie in exces celor ce par sa aibă nevoie de ea
* Întrucît nu ai reușit sa-i determini pe părinti sa îți ofere iubirea după care ai tînjit atît, reacționezi cu tot sufletul cînd întîlnești o persoana indisponibila emoțional, pe care încerci - ac în trecut - sa-l schimbi prin iubirea pe care i-o arăți
* Terorizați de posibilitatea abandonului, faci orice sa salvezi destrămarea relației
* Obișnuit cu lipsa dragostei ești dispus sa aștepți, sa speri, sa iți dai mai mult silința încît ajungi să-ți asumi mai mult de 50% din responsabilitate, vina și imputări în orice relație
* Respectul de sine este extrem de scăzut iar în forul tău interior nu crezi ca meriți sa fii fericit. Crezi mai degrabă ca trebuie sa lupți pentru a obține dreptul al fericire
* Din cauza unei copilării lipsita de siguranță simți nevoia disperata de a deține controlul ascunzînd acest aspect sub masca "ajutorului"
* Trăiești într-un vis despre cum ar putea fi, decît în realitatea situației în care te afli
* Ești dependent de o relație și de suferința sufleteasca
* Prin atracția pe care o simți fata de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, eviți de fapt să-ți îndrepți atenția spre responsabilitatea fata de propria ta persoana
   Astfel trebuie sa înțelegem ca dacă suntem capabile de o dragoste productiva, iubindu-ne în primul rand pe noi înșine, doar atunci vom fi capabili de iubire fără resentimente, o iubire sănătoasă în care ne vom simți împliniți.
    De aceea avem nevoie sa credem în noi, sa știm ca putem fi iubiți asa cum suntem....


miercuri, 5 octombrie 2011

Noi cei care iubim prea mult -iubim cand nu suntem iubiti

  •  
    Victima a iubirii,
    Vad o inima rănită.
    Ai și tu povestea ta de spus.

    Victima a iubirii;
    E un rol atît de ușor,
    Iar tu știi sa-l joci atît de bine.

    ...Cred ca știi ce vreau sa spun.
    Mergi pe sarma subțire
    A durerii și dorinței
    Cautînd - intre ele - dragostea

    Nimeni nu se transforma întîmplator într-o persoana care iubește prea mult. Atunci cînd crești într-o familie unde necesitățile de baza precum grija și dragostea iți sunt răpite sau lipsesc cu desăvîrșire, dezvolți un anumit tip de comportament - comportamentul celui ce iubește prea mult. Devenim sclavii propriilor noastre nevoi nesatisfăcute.