sâmbătă, 22 octombrie 2011

Masti sub care joci rolurile din viata ta


Imaginează-ți tot ce ai trăit și trăiești ca pe un film, propriul tău film. Derulează în gînd toate secvenţele filmului și adu-ți aminte toate rolurile pe care le-ai jucat ... Poate atunci cînd am fost mici am jucat rolul unui copil răzvrătit și apoi al adolescentului rebel ...  fiind primele tale roluri poate ai crezut ca astea sunt singurele pe care le poți juca și ca adult ți-ai ales tot tot un rol asemănător crezînd ca nu îţi sta în putere sa alegi altceva ... sau poate un rol de copil temător iar astăzi îţi joci în continuare rolul de adult timid care roşeşte la cel mai mic reproş, care nu poate spune nu celorlalți ... sau poate ai jucat un rol de victimă în prima ta relaţie din adolescenta iar acum îți joci rolurile un funcţie de prima experienţa și acum te simţi folosit, dar nu ai puterea de a spune stop pentru ca ai senzaţia ca nu poți juca vreodată alt rol. Poate azi joci rolul unui părinte critic care exagerat de permisiv   doar pentru ca primele roluri de părinte pe care le-a văzut cînd erai mic, erau jucate de cei prin ochii cărora vedeai lumea atunci. 
   Imaginează-ți ca în toate experienţele tale nu ai făcut decît sa joci nişte roluri ... roluri care se potrivesc sufletului tău sau pe care le simţi ca nefiind ceea ce eşti în realitate ...
   Te-ai gîndit cine ți-a regizat filmul tău, cine ți-a spus spus exact cum trebuie să-ți interpretezi rolul ca sa cîştigi premiul cel mare? Părinţii, destinul, persoanele la cere ai ţinut cîndva? Ai fost forţat sa joci un anume rol sau poate tu ți-ai ales ce ți s-a potrivit cel mai bine  în funcţie de credințele tale limitatoare? Ce te-a determinat sa joci un anumit rol la un moment dat? Cumva credinţa ta ca nu meriți un rol mai bun, sau ca nu poți face mai mult de atît doar pentru ca asta ai auzit despre tine cînd deschideai ochii sa priveşti lumea?  


Tu așează-te deoparte 
Regăsindu-te pe tine
Cînd cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Rece cumpăna-i gîndirii
Înspre clipa ce se schimba
Purtînd masca fericirii
 ...
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-închipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i
...
Căci aceloraşi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesa,
Alte guri, aceeaşi gama
Amăgit atît de-adese
Nu spera și nu ai teamă
Mihai Eminescu - Glossa (fragment)

3 comentarii:

  1. Bine spus. Noi suntem actori pe scena vieţii la Teatrul lui Dumnezeu. Unii mai buni, alţii mai puţin buni, dar fiecare jucăm un rol esenţial fără de care piesa nu ar mai avea acelaşi farmec.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Miiutachan, multumesc, foarte frumos ai conturat esentialul

    RăspundețiȘtergere