Dacă vreun disc magic ar înregistra formînd într-un limbaj clar NĂVALA gandurilor ce se zbuciuma în subconştientul nostru, am fi uimiţi si adesea chiar speriaţi. Framantarea lăuntrică ... e mult prea năvalnică pentru a putea exprima în cuvinte ceea ce se petrece în adancul de nepătruns al fiinţei noastre.
DRAGOSTEA dintre o femeie si un bărbat e un lucru ce se cladeste cu migală, care nu se înaltă decît cu ajutorul nepreţuit al timpului. Fiecare zi petrecută împreună e o nouă cărămidă pusă la temelia TEMPLULUI IUBIRII. Uneori un gest stîngaci, o vorba aruncată aiurea poate face sa se prabuseasca o bucata serioasă de zid. Atunci trebuie s-o iei de la capăt cu RĂBDARE si PERSEVERENTA. Abia cînd ai ajuns spre culmea vieţii, e gata si EDIFICIU.
Omul care IUBEŞTE nu-i decît un biet suflet RĂTĂCITOR. Căci în ochii lui, orice loc unde nu se afla si fiinţa iubită devine o priveliste cenuşie si inconştienţă. Pentru îndrăgostitul solitar, lumea se preschimbă într-un decor de teatru, unde pluteşte un fel de ceaţă, prin care el trece cu o totala indiferenţă. Dacă DRAGOSTEA nu-i este împărtăşită, va trai într-un fel de vis dureros si va arbora tot timpul doua chipuri; unul care va purta pecetea amabilitatii, pe care îl va folosi în contactul zilnic cu semenii; dar acest chip va fi o masca venită sa-l ascundă pe celălalt, pe cel adevărat, pe cel ce se va regăsi cînd va rămîne singur, pe cel ce-i va exprima sentimentele adevărate ... mîhnirea, singuratatea si durerea.
DRAGOSTEA mea murise
Si chinul meu se sfîrşise
Rătăceam pe sub stele
Si vorbeam despre ea, cu ele.
Noaptea era ca un vis nesfîrşit
Încît, fără voie, sa cînt m-am pornit.
Cîntăm ca sa uit c-am iubit,
Cîntăm marea mea bucurie
Ca liberă eram pe vecie,
Dar cîntam cu-atîta iubire si sîrg
DRAGOSTEA dintre o femeie si un bărbat e un lucru ce se cladeste cu migală, care nu se înaltă decît cu ajutorul nepreţuit al timpului. Fiecare zi petrecută împreună e o nouă cărămidă pusă la temelia TEMPLULUI IUBIRII. Uneori un gest stîngaci, o vorba aruncată aiurea poate face sa se prabuseasca o bucata serioasă de zid. Atunci trebuie s-o iei de la capăt cu RĂBDARE si PERSEVERENTA. Abia cînd ai ajuns spre culmea vieţii, e gata si EDIFICIU.
Omul care IUBEŞTE nu-i decît un biet suflet RĂTĂCITOR. Căci în ochii lui, orice loc unde nu se afla si fiinţa iubită devine o priveliste cenuşie si inconştienţă. Pentru îndrăgostitul solitar, lumea se preschimbă într-un decor de teatru, unde pluteşte un fel de ceaţă, prin care el trece cu o totala indiferenţă. Dacă DRAGOSTEA nu-i este împărtăşită, va trai într-un fel de vis dureros si va arbora tot timpul doua chipuri; unul care va purta pecetea amabilitatii, pe care îl va folosi în contactul zilnic cu semenii; dar acest chip va fi o masca venită sa-l ascundă pe celălalt, pe cel adevărat, pe cel ce se va regăsi cînd va rămîne singur, pe cel ce-i va exprima sentimentele adevărate ... mîhnirea, singuratatea si durerea.
DRAGOSTEA mea murise
Si chinul meu se sfîrşise
Rătăceam pe sub stele
Si vorbeam despre ea, cu ele.
Noaptea era ca un vis nesfîrşit
Încît, fără voie, sa cînt m-am pornit.
Cîntăm ca sa uit c-am iubit,
Cîntăm marea mea bucurie
Ca liberă eram pe vecie,
Dar cîntam cu-atîta iubire si sîrg
Incat începusem sa PLÎNG
Da asai este greu sa iubim, este greu sa lasam, este greu sa cladim ceea ce daramam, dar cum ai spus in postare cu rabdare si perseverenta reusim aceste lucruri si trebuie sa reusim.
RăspundețiȘtergereMa inclin..Imi place tot ce faci aici.
RăspundețiȘtergere