luni, 6 iunie 2011

Amintiri trecute, iubire blestemata, viitor...

  Cînd n-am mai avut nimic de pierdut, am primit totul. Cînd am încetat sa fiu cine sunt, m-am găsit pe mine însumi. Cînd am cunoscut umilinta chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am înţeles ca eram liberă sa-mi aleg soarta. Nu ştiu dacă sunt bolnavă, dacă relaţia noastră a fost un vis pe care n-am reuşit sa-l înţeleg cat timp a durat. Ştiu ca pot trai fără tine, dar mi-ar place sa te intalnesc din nou pentru a-ti spune ce nu ti-am spus cat am fost împreuna: te iubesc mai mult decît pe mine însumi, cum altfel pot explica renunţarea la tine, cum as spune lumii ca te-am lăsat sa pleci fără sa încerc sa lupt pentru tine? Pentru ca dacă te-as fi oprit nu era sentimentul ce ti-a izvorît din inima, ar fi fost cerinţa mea si atunci cum as fi trăit ştiind ca nu ai ales tu?
  Dacă ti-as putea spune aceste cuvinte, as merge mai departe în pace pentru ca dragostea m-a răscumpărat.
  Iubirea se naşte din naturi diferite, iubirea cîştiga forţa din contradicţii, se pastreaza pin confruntare si transformare. Avem viaţa noastră ce o oferim celuilalt suflet atunci cînd iubim. Dragostea este o forţă sălbatică care naşte în noi fiinţe noi gata de sacrificiul propriilor dorinţe. Cînd încercăm sa o ţinem în frîu, ne distruge; dacă încercăm sa o închidem, ne înrobeaste; cînd încercăm sa o înţelegem, ne tulbură si ne amageste.   
  Vreau sa ştii un lucru: nu am renunţat la tine pentru ca nu te mai iubeam sau pentru ca nu te-as mai fi putut iubi vreodată după tot ce ai făcut si doar pentru ca te iubesc mai mult decît pe mine si vreau ca orice faci sa fie ceea ce decizi ca este bine pentru tine si viitorul tău. Chiar dacă m-ai minţit si mă doare, vei avea veşnic un loc în inima mea, vei sta în locul de unde a plecat bucata de suflet dăruită ţie. As fi putut lupta pentru tine, dar dacă as fi luptat contra ta si ai fi început sa mă dispreţuieşti? Vreau doar sa păstrezi vie imaginea si sentimentele pe care le-ai trăit, atît de vii încît fără cuvinte ochii tai spuneau, fără intimitaţi atingerile tale îşi aveau izvorul în nevoia ta de dragoste necondiţionată, doar tăcerea si braţele noastre îngemănate spuneau mai mult decît orice fraza nerostită....

3 comentarii:

  1. Daca am putea sa ne ferim de amintiri, ar fi mai bine..

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, totul pleca din inima si se intoarce tot acolo, incercand sa gaseasca rostul trairilor interioare ...

    RăspundețiȘtergere